O lebada incatusata in mirajul mintii - Black Swan

   Ieri am primit cel mai frumos martisor!
   Desi este inceputul primavarii, stare sufleteasca inca nu este in concordanta cu anotimpul, asa ca aseara cu greu am reusit sa inving oboseala si frigul si sa fiu la ora 5.30 la Cinema Studio. Am intarziat cateva minunte din cauza traficului infernal, asa ca primul impact a fost ca totul era de un "rece comunist" si pe deasupra nu aveau eternul popcorn care sa ma insoteasca pe perioada filmului. Am intrat in sala plina si ne-am asezat pe primele doua scaune libere. Ne-am pastrat pe noi hainele pentru ca frigul nu ne parasise.
   Insa...... in momentul in care am auzit primele acorduri din minunata compozitie a lui Tchaikovsky, totul din jur a disparut! Peretii reci cu marmura, frigul care venea prin usa atat de veche incat nu se inchidea bine, foamea si setea dupa o zi de munca.. totul, dar totul a disparut. Am fost transportata intr-o lume unde fantasticul se impleteste cu pasiunea, iubirea, obsesia, talentul si mai presus de toate unde mintea umana are rolul principal. Timp de aproape 2 ore mintea a fost acolo unde regizorul si-a dorit. Explotarea mintii umane poate fi un izvor nesecat de povesti, insa incursiunea in psihicul uman pe care Darren Aronofsky a reusit sa o surprinda este atat de transanta, de intensa, incat nu te lasa pe tine privitorul sa fugi departe. Esti trup si suflet alaturi de Nina! Si.. desi finalul il presupui de la inceput, totusi in inima ta speri ca sufletul acela chinuit sa poata razbate prin lumea lipsita de perfectiune. Iti doresti eliberarea ei, descatusarea ei. Ravnesti sa o vezi stralucind departe de lumea intunecata.
   Dansand pe ritmul mintii cu o viteza infricosatoare, filmul se deruleaza in fata ta fara a avea puterea sa privesti detasat declinul unui copil prins intr-un corp de femeie. Intrebari, suspans, dar mai presus de orice mila pentru un suflet chinuit care incearca sa depaseasca barierele umanitatii pentru a atinge perfectiunea inexistenta.
   O mama chinuita de fantomele trecutului in esuarea viselor, un copil incatusat care nu cunoaste atingerea senzuala, o poveste despre suflet, dar cel mai mult o incursiune in mintea neobosita si nelinistita a unei mici printese care zboara asemeni unei pene de lebada.
   Lupta continua care se da in trupul si mintea plapanda a micutei balerine este de departe una dintre cele mai aprige, dureroase, dar fascinante batalii pe care am vazut-o surprinsa pe pelicula. Tremurul continuu, buzele care se framanta, ochii care se infioara si imaginea dansanta a camerei de filmat care pare o balerina in sine.. toate acestea te initieaza si te calauzesc catre sfarsitul tragic si totodata eliberator al unui suflet macinat de angoase si fricii, dar mai ales mistuit de ardoarea de a atinge perfectiunea. Si iata ca in final, ea reuseste sa-si atinga visul.. dansul perfect in caruselul mintii a eliberat-o!

   Au fost momente in film cand ma asteptam ca cei din sala sa scoata diverse onomatopee, insa am avut o surpriza placuta pentru ca nimeni si nimic nu a tulburat minunata poveste.
   Atunci cand luminile s-au aprins si m-am uitat in jur, cei prezenti erau acei oameni simpli, la o varsta onorobabila, elegant imbracati, dar pentru care o lectura este mai importanta decat o emisiune tv, o piesa de teatru este mai importanta decat o intalnire mondena, iar Tchaikovsky este magnificul compozitor rus, nu  vreun crai desprins din revistele colorate. As vrea sa multumesc celor care stiu sa arate respectul cuvenit si meritat unei asemenea pelicule, dar mai ales respectul fata de ceilalti prezenti.
Va recomand din inima sa va indreptati atentia catre salile de cinema unde oamenii inca stiu ce inseamna cuvantul "respect"!

Se spune ca mintea unui schizofrenic functioneaza ca un ceas cu alarma. In incercarea de a fi perfecti, bolnavii devin cei mai buni, la scoala, la munca sau in societate pana cand alarma este setata sa sune si mintea intra un joc periculos de unde nu mai poate scapa.